| 1.
|
AGLOMER'A, aglomerez, vb. I. 1. Refl. A se strânge la un loc în număr mare; a se îngrămădi, a se înghesui. ♦ (Despre un loc) A deveni suprapopulat. 2. Tranz. (Despre unele substanţe) A uni între ele granulele, firele sau fâsiile care compun un material. 3. Tranz. A încărca pe cineva cu prea multe treburi. - Din fr. agglom'erer, lat. agglomerare.
Sursă
: DEX'98
(1330)
- ana_zecheru |
| |
| 2.
|
AGLOMER'A vb. a se suprapopula, a se ticsi. (Locul, regiunea s-a ~.)
Sursă
: Sinonime
(171222)
- siveco |
| |
| 3.
|
aglomer'a vb. (sil. -glo-), ind. prez. 1 sg. aglomer'ez, 3 sg. si pl. aglomere'ază
Sursă
: DOR
(220908)
- siveco |
| |
| 4.
|
A SE AGLOMER//'A mă ~'ez intranz. A se aduna într-un loc în număr mare; a se îngrămădi. /<fr. agglom'erer, lat. agglomerare
Sursă
: NODEX
(322244)
- siveco |
| |
| 5.
|
A AGLOMER//'A ~'ez tranz. 1) A face să se aglomereze. 2) (materiale în formă de granule, fire etc.) A uni cu un liant încât să formeze un tot omogen. [Sil. a-glo-] /<fr. agglom'erer, lat. agglomerare
Sursă
: NODEX
(322243)
- siveco |
| |
|
|